Infrastructurile critice sunt coloana vertebrală a societății moderne asigurând funcționalitățile vitale care susțin interacțiunile economice și sociale.
Directiva Europeană 2008/114/CE definește infrastructura critică ca fiind „un element, un sistem sau o componentă a acestuia, aflat pe teritoriul statelor membre, care este esențial pentru menținerea funcțiilor societale vitale, a sănătății, siguranței, securității, bunăstării sociale sau economice a persoanelor, și a căror perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ într-un stat membru ca urmare a incapacității de a menține respectivele funcții”.
Infrastructurile critice, cum ar fi rețeaua electrică, conductele de petrol și gaze, precum și sistemele de distribuție a apei sunt fundamentale pentru societatea modernă. Astfel, protecția infrastructurilor critice este o chestiune de securitate națională.
Strategia națională privind protecția infrastructurilor critice a fost elaborată în concordanță cu prevederile Strategiei naționale de apărare a României, ale Cartei albe a securității și apărării naționale și cu delimitările conceptuale instituționale în domeniu atât de la nivel național, cât și internațional, stabilind astfel politicile și direcțiile de acțiune din domeniu, necesare dezvoltării și completării cadrului normativ național.